[mi-ai spus să nu am regrete atunci când plouă din senin]

să număr pe degete secolul trecut

iar într-un moment de neatenţie să-ţi împărtăşesc

câţi ani au naufragiat

din sânii tăi

în călcâiul meu ros de săgeată

florile nu ştiu să ţipe

atunci când sunt rupte de frumuseţe

nu au regrete ca şi oamenii după naştere

în durerea lor nu există luni de scârbă şi lumi îngrozitor de pline

doar un singur cuvânt

având buzele roşii aruncate

înaintea tuturor lucrurilor

dacă mi-ai autopsia gândurile

iubito vei face diferenţa între moartea cronică şi moartea morţii

dragostea ta pentru metafore

ar creşte din amănunt în amănunt până dincolo de gesturi

ahhh şi ce mult s-ar pierde din această linişte de îmbrăcat

ce viu imediat

ce tandru mă vei arăta cu degetul în asfaltul unde ne întoarcem toţi

accidentele de maşină

spune-mi eşti?

eşti cuvântul descurajant de cerc?

eşti fiara care şi-a făcut culcuş în ventricolul meu drept?

eşti tu cea mai nevinovată întrebare

din viaţa mea?

nu ştiu

nu ştiu ce sunt sau până în cine sunt

nu ştiu dacă astăzi e bine să fie luni şi nici nu-mi pasă

după ce oră te îndupleci să mă iubeşti de vie

(DD)