în fond ce este artistul mai mult decât o linie îngustă

[în fond ce este artistul mai mult decât o linie îngustă]

spartă în pumni şi obligată să meargă în genunchi orbi

un fel de lasa-mă să mă las în voia tuturor

un fel de prietenie inventată doar pentru necesităţile unui iubitor de ţigări tari

şi tipe de ultimă generaţie

cu ţâţe pline şi cur bombat să te dezveţe

de minutele pierdute în tu-ul cuiva

artistul are mâinile dezumflate

după fiecare noapte petrecută pe internet

după navigări succesive prin mintea altora mai puţini

şi-a învăţat abatoarele pe de rost

şi florile

şi ţipetele unei urme

măicuţele de companie la care vin toţi dumnezeii

să se roage în fiecare joi

când marea majoritate au început să adoarmă

artistul îşi dezmiardă bandajele cu păsări întunecoase şi linişte

pentru că în adâncul lui

încă se mai moare

pentru că pieptul lui se rostogoleşte pe geamuri

în vârful picioarelor

în gâtul lebedelor aţipite pe streaşina apei ca nişte statui

în alaiul mireselor conduse pe ultimul drum şi încă ceva bun de împuşcat

un alt fel de om

cu un alt fel de cruce în spate

pe un alt fel de munte nou-nouţ

prin artist trec valuri întregi de salvări

articulând cuvinte împleticite de parcă doar ele

îl auzeau biciuindu-se în camera de hotel

când recita evanghelia

după el însuşi

doar el pricepea totul

şi totul îl pricepea pe el de parcă orice alt dincolo era de prisos

de parcă orice altă literă ar fi scăpat de sub control

şi toate acestea nu s-ar fi întâlnit niciodată

de ieri

artistul îşi doreşte să fie joi

când piciorul îi zâmbeşte nedumerit

de întrebare