[mă gândesc la zilele în care mă număr pe
degete]
la florile postate cu sutele pe facebook
de parcă suntem grădini botanice
mă gândesc la nopţile când hoinăresc în largul unui
nume de femeie
şi nu ştie nimeni
cât de lung poate fi un cuvânt
sau cât de adâncă este o cădere
mă gândesc că mâine este încă o zi de marţi
uriaşă
ca un război civil purtat în umărul nou-născut
al ultimei camere în care ne-am schingiuit
monologurile
mă gândesc la toate partidele de sex sălbatic
plimbate prin cerul gurii ca nişte trofee
la tâmplele de lemn cioplite în dreptul lumii
la poemul care a fost stăpân peste un imperiu trecut
prin sabie şi viol
mă gândesc cum sunt împins către inimă
de propriile margini
să pot fi răsfoit
dar nu am avut niciodată acces la ovarele nobleţii
nici la sălile de gală unde tu
dansezi
de una singură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu