[prin
mine alergau cerbi isterici şi ambulanţe din secolul trecut]
încât iarba înceta
să se mai numească
chiar şi animalele
deveneau alt nume propriu şi mureau unele peste celelalte
cu mâinile adunate
în dreptul abatoarelor
până la ultimul
sacrificiu
şi ningea năprasnic
în zâmbetul tău
jumătăţi de furtună
linişti uriaşe şi
cifre de toate mărimile
guri ronţăite
printre dinţi sălbatici
şi copaci sădiţi cu
literă mare în sistemul de canalizare
mestecau bucăţi
citeţe din sângele proaspăt deşurubat al unei femei
îmbrăcată în mine
însumi şi în doliu ţipătul nostru
se tăvălea ca un
viol
în spatele nemuşcat
al frunzelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu