[apoi
am muşcat din braţele ei un compromis cu buzele smulse]
de toţi cei care
l-au îmbrăţişat fără niciun motiv
cu picioarele
blocului
cu unghiile roşii
ale unei doamne cu etaj
am muşcat din el cu
foamea unei singure note
ea mă aştepta
tandru
tolănită într-un
cuţit uscat
ucidea idei după idei
cu pumnul ei rotund
de domnişoară
visa la poetul preferat
cum o privea lasciv
din colţul cel mai îndepărtat al petrecerii
cu poezia goală şi
brunetă în existul ei
m-am lăsat de mine
în penultima clipă
când i-am prins din
umbră mâna dreaptă
murdară de crime şi
idei
pentru că la vârsta
mea lumina este doar o poftă
curge zilnic pe sub
pleoape
ca un ocean
imposibil
de nisip
Poemul muşcă din inerţia cotidiană/ bucăţi mari de cer/ E mult e puţin/Rămâne de recitat/În palma celei mai frumoase cititoare/De pe pământ.
RăspundețiȘtergere