ştiu că ştii ce sunt în toate adormirile noastre printre taste şi pereţi de sprijinit tăcerea

ştiu că ştii ce sunt în toate adormirile noastre printre taste şi pereţi de sprijinit tăcerea

ştiu că m-am întâmplat în prima parte a filmului alb negru

despre care vorbeau pe la colţuri

posesorii de aparate video şi nopţi pierdute în camerele îmbâcsite de cititori în palmă

unde se urmăreau îngrămădite ultimele apariţii cu sonorul redus şi culori aproximative

după vechimea telecolorului în valoare de o sută douăzeci de kilograme

plus minus şase butoane de căutare într-un singur program naţional

se întâmpla în fiecare sâmbătă după ieşirile programate din gura lupului

când oamenii se anunţau prin semne că urmează un film acut

despre războaie scrise pe hârtie şi o traducere aproximativă din engleză

la vecinul de la etajul patru care are un aparat mai nou de aruncat imagini

în pereţii scofâlciţi sub aplecarea apei dar muşamalizaţi până la sfârşire

să nu se audă niciun strop de lumină

pe sub mâna slabă de înger a vreunui participant la discreţie

erau vremuri compromise sub asediul cuburilor de beton în care mi-am pregătit copilăria

până la ultimul motiv

şi eram destul de fericit în trecutul acela în care nu existau mobile şi viziuni sălbăticite

cu abilitatea mamei mele de a-mi întoarce respiraţiile în pământul nejudecat

de niciun alt moment de femeie

eram pur şi simplu

imposibil de îmbrăcat în dimensiunea degetului cel mai confuz

dintr-un cuvânt psihălog despre un simplu act fizic

obosit şi derulat cu încetinitorul

aici

în mine

unde preţul este mult prea mare să trăieşti

de linişte