imens poem de singurătate
aici în locul
acestei crime
cu sângele deja
uscat pe mâinile duminicilor
chiar şi îngerii
şi-au amestecat zilele
printre numitori
comuni şi curvisme de ultimă generaţie
s-au despărţit de
trivialitatea aripilor în cele mai subtile momente ale unei păci
dintre dumnezeirea
celui dintâi şi resturile lor de înălţime
ca un consens tacit
pe deplin acceptat între două grupuri distincte
de intersecţii
doar printre adevărurile
mele s-a aşternut praful
în valoare de o
lună
întreagă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu