retrogândire sedimentară
nu sunt adeptul
concertelor florale la sfârşitul salbatic al unei nopţi albe
pentru că poemele
mele sunt curvele mele
şi da
am spus poem sau
femeie după preferinţa fiecăruia
şi da
este vorba numai şi
numai despre posesoarele de identitate dăruită
la bunul plac al
devoratorilor de publicitate ieftină
eu cred cu
sinceritate că lumea a apărut dintr-o slăbiciune a bărbosului pentru exemplarul
perfect
de convieţuire
într-un spaţiu gradat cu precizie până la înălţimea gardului de sârmă ghimpată
a fost de altfel
singura dată când şi-a permis să fie bărbat
cu necesarul animalului
de companie până la epuizare
dar timpul nu a
rămas liniar nici măcar pentru inventatorul de lumi
gradul de
dispariţie din propria sine era mult peste aşteptările inconştiente ale
companiei
care nu se mai lăsa
tradusă integral de la începutul căscatului până la ultima picătură
din luciditatea
creatorului
de furie
i-a dăruit
permanent conştiinţa
da-ului adamic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu