un război înalt la culoare
oraşe
ofilite la capătul
cel mai nelocuit al omului de sufragerie
zile bolnave mintal
în sufletul nostru nou-nouţ
se hlizeau ca nişte
sfârşituri odioase
între pereţii
crescuţi greşit ai primăriei
orbite din punctul
de vedere al trăitorului de rând
în care timpul
nu şi-a inventat
încă scuzele
dar ne-am fost
străzi condamnate în palma cea mai sătulă
numărători inverse în ploi deschise la culoare
unde blocurile se
ascundeau printre degete
de teama
nelocuitului
şi cine dracu mai
ştie
poate într-o zi
fără niciun marţi
la sfârşit
îmi voi construi din
coasta ta de evă conştiincioasă
răspunsul
la întrebare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu