şi gardianul a spus acelaşi lucru(din omul acela s-a auzit o împuşcătură)

şi gardianul a spus acelaşi lucru(din omul acela s-a auzit o împuşcătură)

toate iadurile sunt bune la ceva

dacă sunt păstrate în vârful degetelor neîmblânzite

ca nişte atenţii de împărtăşit la sfârşitul zilei când oamenii uită

de unde au început să se iubească

aud cum latră

de fiecare dată tot mai aproape de mâinile mele

latră din spatele sângelui circumcizat până nu i se mai aude culoarea

rostogolindu-se ca o înjurătură în anotimpuri impare

muşcă din sărutul tău cuvintele mele şi încă un noi

despre nimicire

dacă ziua de mâine ar face în trupul meu o incizie imperfectă

mi-ai putea vedea drumurile colcăind nefolosite la suprafaţa sticloasă

a unei priviri de femeie

care şi-a aruncat în mine toate frământările

care îmi ronţăie tinereţea venelor

cu lehamite

şi doamne cum te-aş mai mustra

cum ţi-aş da la o parte cuvintele transpirate de pe frunte

cum ţi-aş odihni cercul

şi cum ţi-aş pune în sete o farfurie cu roşu

dacă ai avea chip

să te primesc ca pe o regină

peste un covor de retine

nu-i aşa că noi

vom fi unul singur în fericirea aceasta?