în umbra acestei lumini
nu am nici cea mai
vagă idee din câte litere ar trebui să îţi scriu somnul
şi pentru că am
aruncat din mine toate parcările goale
părţile bune ale
unui sărut cu forţa în largul aşternuturilor de o zi
minutele mai puţin
încăpătoare
amestecate în cerul
gurii ca nişte mărunţişuri
am rămas plini de
cuvinte între aceste ziduri senine
până la dispreţ
culoarea suflecată
deasupra răspunsurilor
a murit înainte de
ţărmuri
ştia că frica se
adapă întotdeauna din stânga
unde totul are
adâncimea unei litere
ştia acel orfelinat
desenat cu forţa la
suprafaţa unei vrăbii
străzile cu
picioare răspândite de femeie
şi încă un timp
pierdut
oh da
ştia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu