şi erau atât de puţine virgule
în numele tău
cred că cele mai
mari neajunsuri nu au aparţinut vreodată omului de zi cu zi
ca un sfârşit bine
scris de la un pol în celălalt al unei înălţimi
sculptată cu precizie
uimitoare la suprafaţa instabilă a unui punct
rămânerile în sus
erau doar eşafoade de bun simţ
nimic mai mult
în oamenii descântaţi
iubirea are gustul obscen după fiecare umbră
zgâriată în piele
ca o poartă spre nicăieri
aerul încâlcit
printre dinţi
era mai înalt decât
un ultimatum în linie dreaptă
printr-un cuvânt de
femeie tânără
la suprafaţa
acestui limpede mi-am început toate păsările
muşcături din
meniul tău zilnic despărţit între coapse
aşa se recită
realitatea într-un joc de şah unde matul trece prin singurătatea
unui bloc de
locuinţe
ca un glonţ
printr-un condamnat la moarte
eu personal nu cred
în diferenţe
deşi cunosc femeile
mai bine decât un alfabet îndrăgit de orbi
adevărul
întotdeauna a fost crestat
în moartea tâmplarului
în dresarea
lemnului cu mâinile unui dumnezeu fals
care nu a simţit
nimic din maturitatea fiului său
de ieri
pământul care a
învăţat să facă piruete în piciorul meu lipsit de gleznă
apoi
un gram de linişte
şi culmea de oameni din care s-a născut puţinul bumerang de carne
mi-a răspuns că el
este doar numele
meu
care învinge
moartea oricărui albastru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu