o fugă de scurtă durată

o fugă de scurtă durată

eşti prea tăioasă în răbdarea mea şi nu pot să dorm

în fiecare marţi seară

când ne îmbălsămăm inimile

 să nu se mai audă niciun spaţiu

tolănit în trupurile noastre goale

ca un bisturiu

ce ne-a zgâriat lumea din privire

distrugem unul în tăcerea celuilalt formolul rămas în piele

oamenii care au rămas în oameni

cercurile încruntate în sus

şi toate păsările

care ne strivesc sub umbra lor

căderea