la sfârşitul drumului se auzea
că mai urmează încă un mâine generos
îţi mai aminteşti
când serile ne rătăceau direct prin sânge ca nişte ploi torenţiale
când în locul
genunchilor creşteau delfini iar gleznele uitaseră să înoate
la suprafaţa lucidă
a pământului
în vremea aceea
căderile se numărau
pe degetele tale şi nu era nevoie de anotimpuri
sau de păsări
întunecoase să îşi zvârcolească golul de sub aripi
prin echilibrul
nostru
nu era timp de
ferestre cu aerul îmblânzit în geamuri
pur şi simplu
nu mai era timp
uşile interzise nu
se inventaseră încă în oameni
nici locurile
special amenajate să cotrobăieşti în linişte
nimeniul nimănui
îngropările subtile
din acele războaie pierdute în vârful degetelor
au înţeles în
ultima clipă că nu îşi vor descoperi niciodată
chipurile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu