la început a fost răutatea
abruptă
aproape rătăcită
într-un colţ din trupul meu
sorbi cu delicateţe
gesturile de ieri
încolăcită în minte
nu îţi aude nimeni ţipătul degetelor
sau primul cuvânt
dintr-o justificare
doar sângele
din care a început
să muşte încet
foamea corbilor
şi este în
continuare astăzi
ca în fiecare zi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu