şi acesta este un poem despre culoare

şi acesta este un poem despre culoare

cred cu certitudine că inclusiv punctele se pot recicla

pentru că atunci când mi-ai apărut eu mă lăudam cu un trecut de un mileniu

de mame

pentru că vreau mult să ştii poemul acesta

este doar un strop din oceanul pe care îl construiesc

şi cerbii care îţi cresc printre dinţi

ca nişte furii

când am descoperit roşul tu acopereai cu îmbrăţişarea ta restul odihnit al lumii

de atunci arborii au început să plângă frunze

oamenii să-şi acopere chipurile cu alte chipuri în care nu se vede nimic

niciodată

în care se aud nopţile prăbuşindu-se de ele până la sfârşitul unei clipe de inimă

ştii tu

locul acela în care ajungi să trăieşti cu chirie

nu am considerat niciodată linia dreaptă

orizontul acesta aproape crucificat ca fiindu-mi

eu sunt doar numele meu

sunt doar un început de fiecare dată când te dai jos din pat transpirată sub zâmbete

am împlinit toate numerele străzilor din oraşul meu

sunt mai înalt decât umbra mea şi am învăţat să înot printre alţii mai puţin umbre

am gură nas suflet şi poate o scurtătură până la ticăitul acela puţin pe care îl auzi

ah....nu ştiai că orice cale se poate prescurta

tăia

străbate cum vrea ea

normal că nu ştiai

tu eşti unul din ăia născuţi după anii două mii cu cercel în limbă sau unul de cândva

peste care abia s-a învăţat să treacă vântul la începuturile mâinilor mamei mele

orice se poate îngeriza dacă se plăteşte bine

orice

chiar şi atunci când se sinucide o floare într-un cor de fluturi tandri

sau la o recoltă de îngeri îmbrăcaţi în păsări

nu există moarte

moartea este doar un regizor de filme cu buget redus

sau coasă după unii retardaţi

sufletele aparţin doar celor mulţi

acelora care nu au ştiut să-şi aleagă înălţimea cea mai potrivită

cele mai căutate suflete aparţin însă sculptorilor de ploi

şi teodicee

sunt doar vreo cinci pagini printre oameni fără prefaţă

în schimb coperta este dată cu fond de ten

puţin fard

da da clar este femeie de se vinde aşa bine

dar nu asta era ideea numelui meu

eu sunt high la ora asta pustie ca un cort în mijlocul unei păduri de oaspeţi

sunt băutor de ziuă şi de noapte când nu-mi mai aduc aminte

unde am pus prima literă din tine

dar pe cuvântul meu de onoare

sunt doar culoarea ta preferată

atunci când îmi recunoşti gândurile