pământul cel de toate mâinile
atunci
ai vrut să-ţi tai
beregata cu un tăiş oarecare
dar ai constatat că
aparatul de bărbierit dispăruse
la fel ca şi o
parte semnificativă a ultimului astăzi
desenat cu
genunchiul cel mai arătos în carnea odăii
când m-ai întrebat
de ce ţi-am părăsit mâinile
nu ţi-a răspuns
nimeni nu-i aşa?
eram acolo
ţintuit în cuie de
piciorul acela în formă de T
care îmbătrânea
ameninţător
şi pentru că tu
ţi-ai uitat lacrimile
de la începutul morţii mele
şi pentru că păsări
cu orbitele goale îşi cultivau îndurările
lovirile cu pumnii
în tinereţea ta
şi necăutarea
trupului meu în zilele de paşti
când oamenii îşi
descalţă viaţa într-un sus neprelucrat
iar toate
zvârcolirile particulare încep să se acomodeze
între zidurile de
pământ
de astăzi mă numesc
verde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu