optzeci
şi cinci de oameni necrescuţi în vârful degetelor
din mâinile lui creşteau păsările
despletite
ca nişte eşafoade cu pielea tânără
anunţau plecările
deşi moartea
nu a fost niciodată un tablou dezbrăcat până la oase
de la întâmplarea cu timpul
în care cineva şi-a şters cuvintele murdare
poetul îşi auzea viaţa
se căţăra în el ca o boală incurabilă
şi era atât de frig între respiraţiile lui
încât uneori bubuiturile dintre gânduri îi alunecau
pământul din inimă
dinţii murdari de atâtea muşcături
limpedele rămas între degetele copacilor
avea gustul unui oraş îmbrăcat
în politeţe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu