o
imensă rămânere în urmă
ieri
m-am îmbătat lângă o întâmplată
avea vreo douăzeci şi ceva
ceva
nu ştiu
nu ştiu exact
dacă era o respiraţie de pasăre sau mâinile mele
frământându-i sânul drept
nu ştiu
câţiva ani după ora optsprezece
în orice caz
habar nu am din care parte ar trebui să mă auzi
cum îţi vânez pământul de sub picioare
azi dimineaţă am văzut un film despre nimic
întâmplata
mai avea încă buzele curate la prima împărtăşanie
se înfigea în răspunsurile mele
cu ochiul ei aproape verde
şi mă iubea de toţi dumnezeii
i-am mângâiat privirea desculţă
şi am intrat adânc în glasul ei
până i-a tăcut zâmbetul ascuns sub călcâi
ca o armă albă
apoi
după ce ne-am lipit aerul rămas
dintre respiraţii
îi priveam foamea
muşca bucăţi întregi
din gemetele mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu