atunci când am fost construit
afară era miercuri
am desenat o tăcere
la sfârşitul unui cuvânt despre nimic
mi-am băut minţile
într-o cameră goală
şi te-am lăsat să
priveşti în mine
o jumătate de zi
călcată în picioare
silabisesc
arabescurile de pe flăcări
iar când fac
dragoste mimez sfârşitul lumii
iubita mea
mimează începutul
unui viol
şi doisprezece
oameni care prizează îngeri
în serile cu
cercuri la cap
s-au mântuit sărind
în tine
chiar în timpul
mersului
dragostea mea
pentru tine eu sunt
fâşâitul şarpelui care a intrat în lume
o numărare a unui
singur copil
despre care nici
dumnezeul nostru nu aflase
că nu a copilărit
niciodată
dar începea să fie
în propria lui
necuprindere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu