nu înţeleg roşul
nu ştiu să-ţi
definesc frumuseţea
chiar dacă îţi pipăi
realitatea
dintr-o singură
respiraţie
nu îţi aud privirea
hrănindu-se din
pumnul meu
dacă ai urca în
mine
în ordinea
gândurilor
cu buzele murdare
de cuvinte
vei simţi cum te
înşurubezi halucinant
în pământ
ai fi năpădită de
nervi şi de praf
strigând muribundul
înăuntrul paşilor mei
într-o limbă
dansată
până când îţi va
răspunde oraşul
cu dinţii moi
sunt doar un an de
zile
în amintirea
aceasta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu