în spatele coastelor
ţi-am abandonat ploaia
am tăiat o jumătate dintr-o bătaie de inimă
şi m-am ascultat de apă
creşterea dinspre cerul gurii
era doar ecoul unei fugi
frânturi de cuvinte despre care nu ştia nimeni
sfâşiau pielea cu dinţii
nu au fost auzite niciodată până acum
nu le cunoştea nimeni
doar câţiva susţineau
că ar fi îngeri
de la primărie au spus nu
nu ai acte asupra ta
eşti un nimeni
chiar dacă te-ai mărturisit
eu sunt cel care este
ei au spus nu
poate o să ne mai amintim de tine
din când în când
dacă mai treci pe aici
te-ai întors acasă
ai pus cafeaua la fiert
şi ai numărat atent restul anilor tăi
treizeci de arginţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu