închisoarea

am culorile zdrobite
în poemul ăsta cu pereţii murdari
e plină lumina de bălţi
zilele îşi scuipă pământul
dintre dinţi
tu speli vasele ca o apucată
trânteşti cuvintele
fluieri un cântecel despre gropi comune
şi peşti nefericiţi

dar asta eşti tu
o lumină spânzurându-se
în poemul ăsta
cu zilele
rămase printre dinţi