dezrealitatea
ai promovat cotidianismul
unei femei regulate
pe sub înfăţişare
ai construit
alergări
şi iubiri la negru
eşti o realitate în
balansoarul acesta
un dumnezeu cu
spatele întreg
sunt cel mai
încâlcit din oraş
călcarea mea şi-a
pierdut memoria
călcarea ta
a rămas în mâna
stângă
ca o lehamite
când ne plimbăm
ne ţinem de mână
străzile
ne smulgem
cearcănele din tălpi
pentru că suntem
cea mai frumoasă
dezrealitate
din oraşul acesta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu