de genul feminin
georgia
avea călcâiele
roase
în plămân o groapă
comună
trăia despărţită
într-un sens unic
de restul lumii
uneori îşi picta
nopţile
la etajul unui
singur bărbat
până nu-şi mai
auzea gesturile
gudurându-se
în ochiul de sticlă
tăcerea are gura
deschisă
îniubirea aceasta
dumnicizată
din care nu a
înţeles nimeni
călcatul de sub
pleoapă
număra sfârşiturile
bătea zilnic în
pieptul aceleiaşi uşi
unde nu existase
niciodată
pulpa biciuită de
intenţii
de câte ori a fost
altfel
bărbatul nou-nouţ
care o iubea pe
dinafară
murdăria lui
pe care o ştergea
puţin
apăsat
cu vârful limbii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu