cuvinte de iubită
purtătoarele de
oameni
întredeschişi la
chip
devenirile
expirul
când cereai
îndurare şi nu se auzea nimic
nici măcar tu
cerşindu-te
şi te loveai cu
pumnii
în gingia tânără
şi nu se auzea
nimic
nici măcar seara
lovindu-se de
pământ
te rogi
dar cum te-ai mai
putea ruga
dacă în genunchi
ţi-ar creşte
un peşte
cum ţi-ai mai
scărpina ochiul
dacă în palmă
s-ar ascunde un
munte
de sinceritate
eşti pădurea unui
singur arbore
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu