când pisica te-a
cotrobăit sub piele
simţea frigul din
gândurile tale
ca un perete
aruncat într-un alb perfect
unde dumnezeu
construia greşeli gramaticale
în singurătatea
unei femei
din umărul înţeles
s-au ivit zorii ca un arc de triumf
şi ne-am ucis la
fel cum am fi făcut cu noi înşişi
ultimul
a ieşit însângerat
din ţipătul acesta
şi-a clătit tălpile
la sfârşitul unei ape
a avea
ce meserie ingrată
respiră printre tăieturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu