care este rostul unei
scări într-o singură treaptă
dacă nimeni nu poate
întâmpla femeia ca o singurătate
la optsprezece fără
niciun ţipăt
căderea
este cuvântul
rătăcit în alb
din jumătatea chipului
meu jumătatea unui dumnezeu
mimat exemplar de
îngeroaice
se lăsa umblat în
toate degetele
avea de-a face cu o
îmbrăţişare fără habar
bărbaţii sunt
tâmpiţi pentru că oferă condamnari la moarte
ştiind că femeile
lor stau sub interogarea necunoscutului
istoria bărbaţilor
care au iubit femei pleacă de la zidire
nu de la eva
mâna mea poartă
vina acestei jumătăţi
pe care nicio mamă
nu îl rosteşte
niciun tată nu îl
vede
dacă îmi vei
deschide vreodată începutul
moartea mea fără
cusur
te va întâmpina
apoi mă vei naşte
încă odată
şi cine ştie
poate ai să afli
cine este dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu