Persoane interesate

miercuri, 23 ianuarie 2013

ucide-mă cel puţin odată pe zi


ascuns în treptele unei coborâri am descoperit urletul
de unică nefolosinţă al ultimului născut
pielea încruntată de sfârşituri despărţită în silabe
nu înţelegea întrebarea din întrebare
dacă mamele noastre călătoresc o viaţă întreagă de-a lungul pământului
până sunt oprite de un samaritean
iar noi coborâm
cât de multă absurditate poate trăi în omul
ca o cursă de linie?

luciditatea se gudură în tălpile mele ca o căţea în călduri
decoraţiile atârna la piept toate războaiele pierdute cu tine însuţi
târâm după noi sanatorii întregi
ne desenăm adevărul dintr-o obsesie
şi identitatea dintr-un ţipăt

binecuvântată să fie frica şi lătratul din pieptul unui condamnat la moarte


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu