deasupra străzilor
rătăcite între cearcăne
unde tu mimai
începutul
aud depărtarea
zdrobindu-se în timpane
ca un asediu
îngropat de bunăvoie
în auzul unei
păsări
nu mi-am văzut
niciodată frunzele
acoperind zgomotul
paşilor dintre noi
doar modul fixist
al cerului de a spune
caută în fiecare
urcare
căderea celui
dinaintea ta
în fond iubirea
este la fel de simplă ca şi sânul mamei tale
care îţi şoptea
laptele înainte să te naşti
dacă ar fi ştiut
în câtă
necuprindere îşi trimite tinereţea
ar fi rămas
domnişoară
în tatăl meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu