desfrânatul punct de vedere

în largul ochiului s-a rătăcit un munte

zgâria căpruiul înghesuit sub pleoapă

tatăl meu dărâma tăcerea arborelui

dintr-o oră goală pe dinăuntru

prin găurile din piele văd cu uşurinţă

urletul

zbătându-se sub sânge ca o haită de păsări

îmi ciugulesc respiraţia până la ora şaptesprezece

când cineva

undeva

a dezlipit frigul de sub tălpile mesei

şi m-a invitat la o moarte pe săturate

mâine

vei merge să vânezi mame de companie

şi restul ţipetelor mele

în care ai putea sculpta un stol

de lampioane roşii