sunt aproape om în culoarea
asta
şi mi-am învăţat numele pe de
rost
dimineaţa îmi este vie până la
refuz
de arbori anonimi şi cartiere
tandre
sunt condamnat la viaţă
şi am sângele întemniţat în
vene
îţi port în palme cuvântul
împletit
iar nopţile îşi ţipă
poatele
în genunchiul de hârtie
sunt răspunsul
abandonat în cearcăne
şi am zâmbetul curat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu