constructorul de înălţimi

am înţeles din ce parte cade pământul

când moare un nume

dintr-o înălţime de aer neîmblânzită

odată pe zi

când se poate descifra lumina

aruncată pe jos ca o murdărie

sau ca o lume întreagă

nu mă arunc de bunăvoie în niciun ochi de pisică

oricum nu ştiu să înot

în apele mici de statură

din care se adapă ultima turmă

de ziduri ghilotinate

aveai pielea amară la început

ca o noapte

unde nu şi-a obosit nimeni gândurile

poate de asta într-o bucată de viaţă

eu sunt bătrânul din fiecare capăt

iar tu

eşti trupul din care se naşte

o altă condamnare la moarte