nicio promisiune nu ajunge
nepedepsită
pentru că nu a reuşit nimeni să
urce un glas pe scări
doar într-o normalitate poţi
vinde oameni la bucată
sau cu certificatul de naştere
expirat
este timp de oameni şi nu de
dumnezei
mi-a crescut în ochiul drept
un ţipăt
pentru că am palmele curate
noaptea
la fel de curate ca şi o gară
la fel de albe ca un etaj al
unei case ridicate
în sufletul unei dame proaspăt
renovate
de pumnii iubiţilor de seară
în spatele umbrei trăiesc
ultimele eve sincere
în mijlocul coapselor
tăcerea dintre ele miroase a
bărbăţie
şi a foame
de asta prefer să mă las
admirat în geamătul unei femei frumoase
până sub piele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu