ora de pauză

aş vrea să pot număra aerul
care îmi latră în vene ca un descreierat
dar am viaţa închisă la culoare
şi pielea de hârtie

în locul unde o întrebare doreşte să se sinucidă
nu a existat niciodată ecou
doar gări descălţate de peroane
şi un ocean întreg de greaţă

şi dacă viaţa mi s-ar rostogoli în viaţă
ce sens ar mai avea sângele copacului
îmblânzit într-o secure?