aud liniştea curgând
de-a lungul trupului tău în
fiecare dimineaţă
când mă rogi să-ţi răspund
de unde până unde se poate
vedea
o tăcere
în culoarea peretelui bate
inima de copil
şi o întindere de păsări
ciugulesc noaptea
din coridoarele aruncate în
spatele pleoapelor
ca nişte ascensoare
spre nebunie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu