Persoane interesate

joi, 29 noiembrie 2012

poem cărunt


între gingiile înduplecate de bătrâneţe
ronţăi fluturi
şi îmi curge un oraş cu riduri întregi
pe sub pleoape
ca o turmă de umeri ridicaţi în sus

o lume cu picioarele desculţe se alungea în sângele tău
ca o linie dreaptă în care nu au existat niciodată
începuturi sau lumini şoptite în largul ferestrei
tu aveai coapsele strânse întretimpuri
eu îmi despleteam străzile crescute
ca o nerăbdare în care uneori
ne îngropam mâinile de toate zilele

în spatele ţipătului ei brunet
un jurnal consemna ţărmurile care îşi izbeau mările
în trupul neted al unui peşte

doar eu
mă condamnam la tăcere



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu