Persoane interesate

miercuri, 14 noiembrie 2012

o cafea cu sufletul la gură


nu îţi aud mâinile rostogolindu-se
la suprafaţa apei unde se boteza pământul
de murdăria umblaţilor
sunt un declaraţionist în care se tăvăleşte
un munte încălţat de toate înălţimile
ultimului cuvânt în viaţă

dacă aş vinde certitudini la bucată
m-aş îmbogăţi de oameni
iar ziua de astăzi nu ar ajunge niciodată
un alt condamnat la ghilotină

vântul şi-ar auzi vânturarea
rupându-şi coastele într-o noapte
sărită pe litere
la sfârşitul femeilor unde s-a aplecat să moară
ultimul oraş tânăr
iar tu iubito mi-ai fi mâine-le
din fiecare zi

dacă aş mima începutul
toate poveştile trecutului îmi vor cotrobăi sângele
despre ce ar fi putut să fie
dacă el nu ar fi fost

când mâinile tale spală lumina
uitată în ochiul meu drept
ca o blasfemie
nu mai bag de seamă dacă eu sunt mizeria ta
sau murdăria întregului pământ
pentru că tu speli egal iubirea mea
şi afară
şi înăuntru

pe dinafară
dacă m-ai iubi cu ambele mâini
îţi vei da seama cine este tăcerea mea
de unde aştept
creşterea lumii
dar dacă mă vei şterge puţin mai apăsat
mă vei ierta de toate nopţile pierdute

pe dinăuntru


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu