nu mi-am căutat niciodată
mersul drept
nici normalitatea din spatele
somnului
s-ar fi cangrenat odată cu
trecerea zilelor
dar aş fi alergat oricând
ca un agonist
mi-am dăruit viaţa unei
biblioteci judeţene
să-mi răsfoiască sângele o
tânără
cu degetele neiubite
să se îmbrace în trupul meu
în fiecare seară cu buzele
curate
dacă îţi voi şterge ochii
cu o cârpă umedă
lumea ar cădea din ei ca o
crustă
numai aşa
îmi vei putea vedea suspinul
pentru că transparenţa este
limbajul pruncilor
oricum voi cere ceea ce mi se
dăruieşte
numai după ce refuz măcar o
singură dată
ştiai că demonii nu au avut
niciodată o biografie?
sunt doar nişte străzi unice
pe unde dumnezeu îşi plimbă
odraslele
cu intenţii îngereşti
pentru că îngeria se învaţă la
căminul cultural
ca şi iubirea
în fond
toate iubirile au fost la
început
nişte virgule amărâte
un fel de munte sătul de toţi
bocancii
acesta este singurul motiv
pentru care
îmi caut zilnicitatea în
mijlocul apei
şi îţi biciuiesc trupul
cu toată liniştea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu