inventatorul de măşti

numai vineri seara
când tu
ai toată cuminţenia mea
alungită în cerul gurii
scoţi la plimbare oasele mucegăite ale cartierului
în care se împiedică cuvintele
pe care le-am construit dintr-un geamăt
în tălpile goale

mâine dimineaţă la prima oră

îţi voi smulge capătul străzii
care se cuibăreşte în genunchiul tău
şi am să-ţi pictez chipul
unui minut

de singurătate