îţi şterg tălpile de greutatea
ochilor
sub care s-au îngropat oameni
întregi
şi pentru că mi-am donat mâna
dreaptă
unei dame de companie
nu mai am nevoie să ştiu
înaintele
dimineaţa
mă privesc cu lăcomie în
oglindă
până la orbire sau până la
jumătate
şi mă furişez în prosopul tău
din care au mai rămas
doar sunetele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu