dacă un arbore
ar avea sângele scris corect
nu s-ar mai încumeta nimeni
să-i citească venele
din piciorul ajuns la
maturitate
în pumnul tatălui meu
trăia o femeia întreagă
care avea puterea de a-şi mima
zâmbetul
chiar şi sila faţă de bărbatul
în care şi-a aruncat cuminte
sufletul
se gândea
dacă ar fi iubită doar pe
dinafară
nu o să îi observe nimeni
oasele murdare
de tinereţe
nici apa
dintr-o bucată ascunsă în
vârful degetelor
nu şi-ar mai fi simţit
înălţimile
de asta te întreb iubito
crezi că aş putea să pictez o
moarte fără formă
într-un om bolnav
de timiditate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu