un peşte egoist culegea luciul apei cu degetul
înşurubat între solzi
arunca cercurile prăfuite şi
înota
de-a lungul timpului
dependentul de normalitate
sculpta aerul cu dinţii
şi construia scări în vocea
evelor
care se alungeau în spatele
pleoapelor
ca nişte carnivore
dacă nebunia s-ar vinde la
bucată
aş cumpăra un kilogram
poate reuşesc să înclin noaptea
până în genunchiul unui cuvânt
proaspăt
şi să ofer libertatea
ultimei herghelii de arbori
tandri
(Din Vol. Dimineţi cu mâinile încercuite)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu