din trupul unei femei răsfoite
în singurătate
am construit o notă de subsol
fără frunze
unde culorile se adulmecă cu
timpul
ca două convulsii de metronom
ce se ciocnesc sfioase pe la
colţurile
gândurilor
apoi mi-am făcut intrarea în
lume
cu un ţipăt nepriceput
pe care nu l-am mai auzit până
la maturitate
când respira singur
şi se mişca singur
abia atunci mi-am dat seama că
trăiesc
în jurul ochiului stâng
unde un samaritean a cultivat
apă sărată
şi am învăţat să mimez sila
faţă de mine însumi
în mijlocul străzii
te-am zărit trecând
o făt-frumoasă care mi s-a
întâmplat
în vremea când eram stăpânul
hergheliilor
de îngeri
iar frica nu-mi intrase încă
printre unghii
apoi te-am rugat să-mi laşi
puţin din tine
dar nu cuvintele
pentru că din ele nu se nasc
oameni
ci motivele pe care o mamă le
poartă cu ea
pe deasupra genunchiului meu
stâng
aşa am să ştiu exact dacă
iubirea noastră
este o trecere
sau doar în treacăt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu