Persoane interesate

joi, 20 septembrie 2012

despletitorul de pietre


într-un morman de răbdare
s-a ascuns un înger
cu trupul sfâşiat de tandreţe
ştia că ultimii trei arbori
care evadaseră din ochiul unui stăpân de culoare
au fost în sfârşit prinşi
şi condamnaţi la viaţă într-un perete
în care au fost ucise toate uşile
deschise

în fiecare dimineaţă
oamenii
se sălbăticesc unul pe celălalt
pietrele învaţă să umble în picioare
iar planeta s-a înconjurat de trupuri
care mimează desăvârşit

îngeria

Un comentariu:

  1. Ce pot comenta... Crudul adevăr, când omul a decăzut în umilinţă, între dezgustător şi sublim...
    Doar am citit şi sfâşiată de tristeţe,
    mimez... tristeţea, mimez iubirea...

    RăspundețiȘtergere