într-un morman de răbdare
s-a ascuns un înger
cu trupul sfâşiat de tandreţe
ştia că ultimii trei arbori
care evadaseră din ochiul unui
stăpân de culoare
au fost în sfârşit prinşi
şi condamnaţi la viaţă într-un
perete
în care au fost ucise toate
uşile
deschise
în fiecare dimineaţă
oamenii
se sălbăticesc unul pe celălalt
pietrele învaţă să umble în
picioare
iar planeta s-a înconjurat de
trupuri
care mimează desăvârşit
îngeria
Ce pot comenta... Crudul adevăr, când omul a decăzut în umilinţă, între dezgustător şi sublim...
RăspundețiȘtergereDoar am citit şi sfâşiată de tristeţe,
mimez... tristeţea, mimez iubirea...