dacă faci un nod
într-un pumn de apă
la sfârşitul unei mese
cu picioarele retezate
din care a răsărit un
soare domestic
vor cădea
două nerăbdări
două cuvinte
şi o singură iubită
cu degetele încruntate
apoi
se va aşterne liniştea
ca o noapte subţire
deasupra adunării de resturi
curate
trupul inert al
băutorului de zile
nu avea şcoala terminată
doar pământul i se
învârtea nebuneşte
în adâncul frunţii ca o
auzire
a ultimului drum cusut
în talpa dreaptă
se lovea cu pumnii în
cerul gurii
dar nu se auzea nimic
nici seara scâncind la
usă
ca o durere bună
nici lumina decojindu-se
din pereţi
scârţâind
gemând
ţipând
sânii tăi îşi ciocneau
tâmplele
îndreptându-se către
starea cea dintâi
când lumea
nu avea încă treptele
construite în trupuri
nici mâinile nu ştiau să
se acopere
cu alte mâini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu