nu te-am văzut niciodată
măturând cerul
de întuneric
preferai să colecţionezi
tăceri
şi să le porţi în jurul
inimii
ca pe nişte funii cu
degetele osoase
îţi alergam umerii între
seri
se decojeau singuri din
îmbrăţisări
şi murdăreau podeaua
cu umbra lor
dar tu nu aveai gura
construită încă
nu ţi-au plăcut foarte
mult cuvintele
oricum se găsesc cu
sutele
abandonate în toţi
pereţii
pe care îi aduni în
largul ochiului
poate de asta nu m-ai
găsit
când dormeai în tâmplele
mele
aveam pieptul deschis
până la sânge
dar nu îmi vedeai
costele din spatele inimii
nu îmi auzeai mâinile
urcând
în coapsele tale
o lume întreagă se citea
în ochii tăi
la marginea camerei a
murit
o fată tânără
avea buzele încă limpezi
când au găsit-o
treptaşii
doar zâmbetul i se
scursese la pământ
chiar lângă palma stângă
în care mai ţinea
încleştat
sărutul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu