dacă aş fi un cer
limpede
nu mi-aş visa mâinile
niciodată
căutându-se
m-aş îndepărta în largul
pământului
sub care mi-ai îngropat
lacurile
şi aş asculta ţipătul
viorii
iar liniştea
din vârful aerului unde
îmi urci dimineţile
în pas de deux
în pas de trois
mi-ar acoperi trupul
cu un zâmbet
cu o viaţă
cu totul
m-aş abandona
în spatele sângelui tău
tu
îmi vei desena mâinile
pe hârtie
ca să îţi acoperi
plânsul
în tăcerea lor
din acest motiv
nu am căutat răspunsul
într-un alt răspuns
nici goliciunea trupului
meu
nu se auzea în murmurul
buzelor tale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu