în fruntea mea
tu
desenând arbori
în pieptul tău
eu
deznodându-ţi sângele
şi dacă am fi ore
cine ar reuşi să ne
cotrobăiască minutele
cine ne-ar număra lumina
de la sfârşitul
degetelor?
prefer să te privesc cum
torci
la mijlocul albului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu