călătoresc
deasupra unui cuvânt
cu buzele
aliniate într-un trup gazelin
şi ca urmare a certitudinilor
pe care le port sculptate
sub piele
caut numărători
pentru a le
descheia piepturile de înălţimi
doar pământul se
alege
cu degetele de
dimineaţă
în arborii tăi am
osândit zece vieţi
şi am inventat
flori cu mersul aplecat
să mă acopere de
culoare
parfumul lor
sunt viu să ofer
pietre contra-cost
să cerşesc frunze
lîngă un dumnezeu timid
care a învăţat să
aprindă lumina
şi cine ştie
poate din acest
motiv eu port în braţe
o realitate bună
iar tu
alergi desculţă
printre rânduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu